marți, 24 noiembrie 2009

Enervanta limbă de lemn corporatistă

Sunt agresată de limba de lemn a corporaţiilor. Nu o mai suport, îmi face greaţă atât ea cât şi cei care o folosesc până se rupe în coate. Ma deranjează că un popor (al nostru) care se ofensează atât de uşor când e vorba de însemnele sale naţionale, căruia orice critică ce i se aduce i se pare un atentat la identitatea naţională, e atât de neglijent şi de aservit când e vorba de limbaj. Toate popoarele au ştiut să limiteze invazia de americanisme specifice muncii cu calculatorul (era să scriu computer) sau lucrului într-o multinaţională, să traducă ce se putea, ce nu, nu (pentru că şi puritanismul gen Şcoala Ardeleană, în care se „latiniza” fără noimă orice cuvânt suspect de a nu avea amintita origine, mi se pare la fel de ridicol).

Nimic mai adevărat că o limbă e vie şi cu cât e mai deschisă spre diverse infuenţe (vezi limba română, atât de îmbogăţită de toate etniile care au lăsat amprente neşterese şi binevenite în dicţionare) e mai bogată, mai expresivă, mai senzuală. Probabil că trăim acum ceea ce s-a mai întâmplat la începutul secolului XX când „ai noştri tineri” se întorceau de la Paris, exagerând cu franţuzismele, ca să pară mai deştepţi. În prezent, nu numai că importăm fără cel mai sumar filtru o serie de cuvinte străine, dar chiar râdem de ne prăpădim atunci când cineva alege să folosească versiunea românească a vreunui cuvânt englezesc.

De pildă, nu e fain deloc să spui „internet fără fir”, deşi exact acest lucru înseamnă în engleză cuvântul „wireless”, pe care tinerii capitalişti îl folosesc cu mândrie. Fie vorba între noi, mie mi se pare mult mai de râs să spun „daunladeaza-mi, te rog, şi mie asta!” (habar nu am dacă am scris corect, accept critici). Şefa mea nu spune niciodată în şedinţele de sumar de la serviciu „ne-ar trebui un material de rezervă”, ci o dă întruna cu „ne trebuie un backup”. Mai nou, în drum spre muncă, în cartierul multinaţionalelor care se construieşte cu râvnă în Pipera, mă întâmpină un panou imens cu o reclamă la un nou restaurant gen împinge-tava, mai modern, ce-i drept, dar tot împinge-tava. Reclama redă agenda unui angajat din zonă în care apare scris: 11.30 Brainstorming, 12.00 Meeting... 13.00 Lunch... Nimic în limba română, fraţilor! Dacă la „brainstorming” mai am şi eu ceva dubii, considerând că se poate găsi un termen mai inspirat decât furtună de idei, mă scoate din sărite că „meeting” nu se traduce cu „întâlnire”, iar „lunch”, cu mioriticul „prânz”. Cât despre team-buildinguri, cred că jumate din cei care merg la ele nu ştiu exact ce înseamnă, etimologic vorbind, dar dă-i înainte, vine din America? E bun!

E umilitor să nu ştii să foloseşti calculatorul atunci când interfaţa este în limba română, când în loc de „Tools”, care ai şti într-o secundă la ce foloseşte, îţi apare în faţa ochilor „Instrumente” şi te uiţi ca viţelul la poarta nouă. Iar asta este cea mai mică dintre încurcăturile în care te bagă un „word” în română. Funny, nu? Ăăăă, pardon, amuzant, nu?Pentru cei mai mulţi dintre noi, epoca comunistă a însemnat şi folosirea până la exasperare a unui limbaj limitat, a unor sintagme predefinite pe marginea cărora se construia un întreg discurs. Nici atunci nu s-a tradus „colhoz” sau „stahanovism”, dar de ce criticăm epoca aceea dacă acum înghiţim la fel de pe nemestecate limba de lemn a altui imperiu?

8 comentarii:

  1. Limba de lemn nu e corporatistă, este românească. E vina românilor, nu a corporațiilor că este mult mai lejer să nu traduci în românește.
    Pe de altă parte respect foarte mult ideea de traducere a programelor de calculator, însă nu e practică. Gîndește-te cît de mult durează să se traducă fiecare bucățică în românește (dacă nu știi tu atunci îți zic eu: enorm). Și apoi fiecare actualizare a programului să vină cu noi traduceri. E o prostie. Mai bine înveți engleză, și folosești produsul de calculator ca pe un text în engleză în original - se știe că traducerile nu sunt niciodată la fel de strălucite.
    Cred că nimeni nu critică epoca de aur exclusiv pentru limbaj. Iar limba de lemn din 'epoca de aur' se datorează promovării ignoranței în funcție de conducere în stat, nu datorită netraducerii unor termeni în limba română.
    PS: tu la cîte cozi la pîine ai stat? (Cîți ani ai, cu alte cuvinte?)

    RăspundețiȘtergere
  2. Dincolo de tot comentariul ta, cu care pot sau nu sa fiu de acord (mai mult nu), mi-a placut intrebarea din final. Am sta la foarte multe cozi, mi-am petrecut vacante intregi stand la cozi la paine sau alte chestii care veneau la alimentara, cand veneau, daca veneau, dar acum as vrea sa te intreb si eu pe tine ceva. Cate persoane din Romania noastra prospera intra in magazinele gafaind de marfa si nu isi cumpara nimic, desi e la liber, nu pe cartela? Cate parsoane ar vrea sa aprinda lumina sau sa faca focul, desi e la liber, dar nu isi permit? Cati copii mananca doar cartofi in anul 2009? Si altele. Eu nu sustin absurditatile regimului trecut ci spun doar ca ceea am sperat ca ne va aduce "democratia" este o iluzie care in loc sa ne dea prosperitate, libertate, fericire ne da din plin saraci, someri, oameni obligati sa pece in alte tari sa isi castige painea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca despre configurarea calculatorelor in limbi nationale, alte popoare n-ar spune ca e enorm. Doar ca acest lucru s-a implementat la ei de la inceput si acum le e foarte usor. Noi, din spiritul slugarniciei, in care suntem experti, am preluat galusca si am inghitit-o direct.

    RăspundețiȘtergere
  4. O ultima intrebare: Ti se pare cumva ca acum cei din fruntea tarii sunt alesi cumva din preaplinul lor de competenta, elcoventa sau cultura?

    RăspundețiȘtergere
  5. Să-ți răspund la prima întrebare: Mult mai puține decît cîte gîfîiau de foame la cozi iluzorii în magazine în care nu existau produse, deși ei LUCRAU ca să facă acele produse.
    Cîți copii mănîncă doar cartofi? Dacă te referi la chipsuri din cartofi, prea mulți. Dacă te referi la cartofi, pur și simplu - ceva mai puțini decît ăia care nu-și permiteau nici cartofi acum 20 de ani.
    Configurarea calculatoarelor în limba română e o problemă pentru că oameni ca tine s-au plîns pe la colțuri în loc să facă ceva în direcția asta. Și apropos, poți să-ți instalezi un linux în limba română. Dar nu, vrei să furi programe de calculator și să fie și traduse dacă se poate. Pentru că românul nu cumpără așa ceva - doar 'împrumută' - idee împrumutată de acum 20 de ani și mulți ani înainte.
    Cei din fruntea țării sunt cei care conduceau partidul unic acum ceva vreme :) Dar ești prea naivă ca să vezi asta.
    Pînă una alta, răul din țara asta îl moștenim de la 'regim'. De ce în România acum se moare de foame, dar în Franța, Marea Britanie, Germania nu prea? Oh... Stai. Pentru că ei nu s-au bucurat de marele miracol al libertății staliniste?
    Monica, dacă îmi permiți să îți folosesc numele, ești naivă. Mai bine pune osul și ajută țara asta să iasă din mizeria în care a introdus-o comunismul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Hai sa facem impreuna chestia asta cu a pune osul Dorinlazar (apropo, sigur ca poti sa mi spui pe nume). Sunt prima care vrea asa ceva, sa nu ai impresia ca ma ascund in spatele unui calculator configurat in engleza.

    Cat despre epoca de Aur, nu aveti in minte decat ultimii ani de foame, produsi de mintea senila a lui Ceausescu, dar uitati anii 60-70 ai tineretii parintilor nostri, cand se traia decent si cand spun asta ma gandesc la majoritatea oamenilor, nu doar la elite). Spui ca oamenii munceau pentru banii cu care nu aveau ce cumpara. Ei bine, unde munceau? Pe plantatii de capsuni in Spania, sau spaland funduri de batrani in Germania? Nu, munceau in fabricile de acasa. Da, o sa imi spui, dar nu puteau calatori (ceea ce a fost rau, de acord), nu puteau consuma compulsiv, fara limita... Sunt de acord cu tine intr-o privinta. Aceea ca politicienii din fruntea tarii sunt nomenclaturistii care l-au slugarit pe Ceausescu si care atunci erau mari comunisti, iar azi sunt mari capitalisti sau mai bine spus, anticomunisti. Incepand cu primul om al tarii(intre Vadim Tudor si Basescu nu e nici o diferenta, primul ii scria poezii lui Ceausescu, al doilea ii trimitea scrisori de felicitare de pe marile lumii celui mai iubit conducator, iar acum se da mare ca e primul care a avut curajul sa condamne comunismul).
    Si tu esti naiv daca inca mai dai vina pe comunism, dupa 20 de ani de capitalism in care ar fi fost timp suficient ca aceasta tara sa inceapa macar sa functioneze. Eu nu merg atat de departe ca tine sa compar Romania cu Germania, cu Franta (mereu avem mania si aroganta asta de a compara chestii necomparabile) ci ma uit doar la Ungaria sau Cehia.
    Si esti naiv daca crezi ca sunt singua care crede asta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga doamna Monica,
    V-am descoperit blogul cititnd comentariul dvs. pe blogul l'Avantgarde.blogspot.com. Si, citind riposta data mai sus lui dorinlazar, bineinteles v-am introdus si la mine pe blog la favoriti (mai precis la "Favoriten", caci internetul meu e configurat pe limba germana). Eu sunt om batran, am indurat si ultimii ani cu privatiuni alimentare ai lui Ceausescu, dar am trait si anii '60, cand desprinderea de politica Moscovei unificase tara ca niciodata inainte. Cei care, precum "naivul" Dorinlazar, reduc cei 40 de ani la cele scrise in Raportul (zis) al lui Tismaneanu, uita uriasul efort de modernizare a tarii: barajele hidroelectrice construite atunci (oare cate - in ultimii 20 de ani?), metroul din Bucuresti (ce linii noi s-au construit de atunci?), amenajarea litoralului pentru turism de masa, sutele de mii de apartamente ieftine si, mai ales, un remarcabil efort de industrializare, care a permis ca milioane de tarani sa-si paraseasca satele mizere si sa lucreze in oras, locuind cu familiile lor in blocuri cu lift si apa curenta. Nu trebuie sa fii nostalgic dupa acele vremuri pline de destule greutati pentru mai toti, dar regimul comunist, care totusi a rascolit benefic societatea romaneasca, trebuie evaluat netendentios, si anume cu punerea echitabila in balanta atat a lipsurilor, cat si a castigurilor pe care el le-a adus majoritatii romanilor. Ceeace explica de ce sondajele arata chiar si azi, in mod surprinzator, ca un procent ridicat al populatiei mai regreta acest regim.

    RăspundețiȘtergere
  8. Domnule Raducanu,
    ma bucur ca sunteti printre cei care citesc acest blog. Si eu v-am descoperit mai demult, tot prin intermediul blogului l-avant-garde. Eu sunt din generatia mai tanara, sa zicem, am trait 15 ani sub comunism si mai mult imi aduc aminte de periaoda de privatiuni pe care le-a indurat Romania. Insa stiu de la parintii mei ca au fost si vremuri mai bune, de decenta in privinta necesitatilor materiale. De aceea, e important sa incercam sa ii scoatem pe cei care au trait in comunism(dar nu numai pe ei, ci si pe cei mult mai tineri carora li s-a povestit doar partial ce a insemnat perioada socialista) din blocajul in care se afla si sa recunoasca si ceea ce a fost pozitiv in sistem (adica tot ceea ce ati enumerat dumneavoastra).
    Toate cele bune

    RăspundețiȘtergere