"Mă simt ca un paparazzo care intră în viaţa personală a cuiva", descria Kusturica prezenţa sa în "reality-show-ul" despre viaţa fotbalistului argentinian. Şi l-a însoţit prin Buenos Aires, Napoli (unde a jucat în anii săi de glorie) şi chiar în Serbia, pe stadionul echipei Steaua Roşie Belgrad.
"Fenomenul" Maradona nu e un fenomen în viziunea lui Kusturica. El nu e un înger căzut pentru că n-a fost niciodată zeu. A fost doar un copil de aur ("el pibe d'oro"), un fotbalist genial pe teren, care juca cu inocenţa celui ce nu purta în spate povara unui contract gigant sau capriciul unui patron. În afara terenului număra aceeaşi cantitate de defecte sau calităţi ca a celorlalţi muritori. Şi are în plus o mare umilinţă de a se identifica cu cei nedreptăţiţi.
Împărtăşind opinii politice de stânga (deşi însuşi Kusturica spune despre capriciosul Maradona că azi sterge pe jos cu multinaţionalele, iar mâine e în stare să încheie un contract de publicitate cu Coca-Cola), Maradona e înfăţişat şi în spiritul prieteniei cu Fidel Castro sau cu Hugo Chavez, lideri "incorecţi politic". Epoca drogurilor, relaţa cu familia completează portretul lui Maradona. Nimic melodramatic, nimic omagial, ci doar pasional, la fel ca temperamentul eroului.
"Viaţa ideală pentru Diego ar fi fost un meci al cărui arbitru nu ar fi fluierat finalul niciodată".
Mai jos puteţi vedea un fragment din finalul filmului dedicat lui Maradona în interpretarea lui Manu Chao:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu